Atenție: dacă sunteți niște putori nespălate care scuipă pe jos coji de semințe, pachete de țigări, rezerve de vape-uri, ambalaje de la covrigărie etc., aceste informații vă pot afecta emoțional.

Conform statisticii mele din ultimii 10 ani, când e vorba de curățenia de primăvară/toamnă sau de orice fel de acțiune comună, inclusiv ședințele de bloc, patru din cinci vecini sunt programați să fie bolnavi, sunt indiferenți sau, dimpotrivă, sunt privitori sănătoși și curioși din spatele perdelelor/vizoarelor. 

Deși operațiunea a fost anunțată cu mare fast pe grupul de WhatsApp cu câteva zile înainte să aibă loc, precum și la avizier și pe toate ușile de acces în scară, sâmbătă dimineața am fost prezenți la datorie, în mod complet nesurprinzător, doar 5 reprezentanți din totalul celor 20 de apartamente. Restul au tăcut mâlc, s-au dat loviți (deși n-am văzut să vină vreo ambulanță) și au așteptat să terminăm de măturat și greblat frunzele, de tăiat crenguțele uscate și de curățat trandafirii din grădina blocului. Abia apoi au ieșit din case spre baruri, cafenele și malluri, atât de grăbiți, încât nici bună ziua n-au dat, darămite o mână de ajutor la aruncatul sacilor plini cu resturi vegetale. 

Pe asistații sociali îi înțeleg, pentru că, după o iarnă întreagă de desfăcut sticle de bere, coniac și Mona, probabil au febră musculară.

La fel, îi înțeleg pe vârstnicii care chiar au probleme de sănătate majore, doar că noi n-avem astfel de exemplare în bloc. Dimpotrivă, ne-a dat clasă o vecină de 75+ ani, greu încercată de moarte, care a ieșit cu măturica ei din promoția ’84 să ajute la strânsul chiștoacelor rebele. A băgat la înaintare și un făraș pe măsura înălțimii ei, de a trebuit să mă las în genunchi, ca să nu stau aplecat o jumătate de oră, cât a durat până a măturat 1 metru de trotuar. Dar nu s-a lăsat până nu și-a terminat partea. Doamna Antonica, aveți tot respectul meu, păcat că nu este și cazul hahalerelor de pe palier.

Să nu mă înțelegeți greșit: eu nu fac curățenie ca să mă aprecieze alții, ci pentru mine, pentru că, atunci când mă uit pe geam sau ies din bloc, îmi place să văd împrejurimile cât mai curate și ordonate, așa că, parțial, nu îi condamn pe cei care nu văd paie acolo unde bârna dintre ochi îi împiedică vizual. Apropo, în curând se fac 2 ani de când 2 vecini nu au cotizat deloc la zugrăvitul scării, dar bani pentru a circula cu cotețele pe motorină cu DPF off au, exceptând asigurarea obligatorie, aia e doar opțională.

Știu, de asemenea, că există persoane care muncesc în schimburi de noapte și în weekend, dar, dacă le-ar păsa câtuși de puțin de spațiile comune și de curățenie, ar lăsa săptămânal un bidon plin cu apă sau ar ieși la curățenie când le permite timpul liber, că nu le cere nimeni bani. Nu e cazul aici. Nesimțirea e ridicată la rang de artă neînțeleasă de mine, deși am ceva studii în domeniu. Știu, se poate mult mai rău, dar nu stau în București, parcă aș avea mai multe pretenții, după 19 ani de UE.

Din păcate, tot în asociația noastră avem câteva specimene care nu se șterg de noroi la intrare, care flegmează pe peretele proaspăt dat cu lavabil și care, culmea culmilor, urinează pe gardul viu din lateralul blocului, făcându-i invidioși până și pe ăia care nu strâng excrementele câinilor plimbați pe spațiul verde. Îi știți, apar pe la TV la interviuri și pe TikTok, lovindu-se cu diverse obiecte în cap, pentru like-uri.

Unii ar spune că nu mai trăim în comunism, unde toți locatarii erau forțați să iasă la muncă patriotică, pentru a nu fi siliți apoi să facă curățenie în beciurile securității, alții ar spune că e treaba asociației, că de-aia plătim taxe, dar nu cumva să îndrăznească administratorul să contracteze un prestator extern… 

N-am nicio concluzie. Viața e plină de alegeri, eu am ales să mă implic și abia apoi să mă plâng. Sper să ajung, cândva, și la vorba vecinului clasic în viață: dacă nu-ți convine, mută-te la casă! Pe o insulă din Canare…