De bucurie că a fost găsit coiful furat de niște coțofene lacome, am încins dansul victoriei, apoi cuptorul și m-am apucat de pregătit ceva dulce, ca să sărbătoresc momentul.

Întâi am pus la fiert 1 litru de lapte și 300 ml de smântână dulce, am clătit rapid 2 căni de orez și l-am adăugat în laptele antemenționat.

Cât s-a fiert orezul la foc mic, am călit cu puțin unt 2 mere rase, curățate de coajă. Am dat pe răzătoare și o lămâie și două portocale bio și am stors o jumătate de lămâie în tigaia cu mere. 

 

După 10 minute am presărat puțină scorțișoară, merele au fost suficient de dulci, am terminat cu ele. Glumesc! Am stors niște esență de vanilie de pe fundul sticluței.

M-am apucat de 3 ouă, le-am separat și am bătut albușurile spumă, cu un vârf de cuțit de sare.

Când orezul s-a fiert la dinte și nu m-a durut, am oprit focul, am adăugat zeama de la cealaltă jumătate de lămâie și zeama de la o jumătate de portocală. Plus 100 g de zahăr tos, am amestecat rapid și am acoperit cu o folie alimentară, ca să nu facă crustă.

Am mai postat ceva extrem de haios pe internet, am mai conversat cu o duduiță venită să păcălească oameni bătrâni să încheie contracte avantajoase de la distanța ușii deschise cu firma „Pipi? Si, certo” până s-a răcit relația dintre noi și orezul meu. În care am adăugat cele 3 gălbenușuri și am amestecat rapid, ca și când aș face carbonara doar cu ou, fără smântână.

Era să uit să încorporez lent spuma de albușuri, căci gândul încă îmi stătea la duduia aia. Ce tupeu, domnule! Să îmi bată la ușă când sunt doar eu acasă și să vină cu propuneri de-astea, de parcă abia azi ar fi 1 aprilie.

Am uns cu puțin unt tava în care se simte încă gustul bunicii din copilărie, așa de veche e, și am turnat compoziția vâscoasă ca o șapă autonivelantă.

40 de minute mai târziu, n-am mai avut răbdare să se rumenească complet și am gustat din colțul rușinii. Mi-am dat aprobarea de a elibera un mmmmm prelungit, așa de bună a ieșit budinca mea de orez. Apoi am servit și familia restrânsă. Feedbackul a fost următorul:

– iedul 1: e foarte bună!

– iedul 2: ce bună e!

– iada bătrână: lipsește o bilă de înghețată! 

Ceea ce mă și duc să cumpăr, după ce-mi pun coiful în cap, că e cam friguț afară și cam picură.