Nu știu dacă interesează pe careva, dar pe mine m-a interesat să văd dacă există schimbări la Brandeberg, față de vara trecută, când m-am simțit la fel de bine, pe banii nevestei. Vorba ceea: blogul cu trafic subțire cu cheltuială se întreține. 🙂 

Cel mai mult mi-a plăcut că pisica casei nu a făcut nazuri la pâinea goală. Am vrut chiar să o iau acasă, ca să o învețe pe a noastră ce înseamnă să fii omnivor. A mâncat sărăcuța pâine simplă, apoi a dat semne că ar vrea și ceva proteină, așa că mi s-a făcut milă de un liviu zgârciu nimerit cu totul și cu totul accidental în gulaș, pe care l-am răcorit în mod intermediar, zvârlindu-l în aer, cu boltă. Pe Liviu, nu pe gulașu. Mi-a mulțumit, lăsându-și blana pe piciorul drept, drept mulțumire.

Nici nu a apucat bine pisica să ronțăie zgârciul, că bucătarul i-a și făcut felul felului doi. La banii mei, mi-am permis două șnițele la două farfurii și un pahar de bere împărțit din două guri. Brandeberg a rimat foarte bine cu Carlsberg 0% (sigur, sigur ceva alcool are și asta, conform statisticii ăleia cu care nu mă înțeleg). 

Am luat prima gură și am chemat înapoi ospătarul: „stai șnițel, rog transmite complimentele mele chefului, pentru că nu știu cum a făcut, dar a reușit să confere cărnii de pui aroma subtilă de fish fingers”. Omul a crezut că am luat-o pe ulei, dar l-am asigurat că e de bine, pentru că am simțit că mănânc pește scump la preț de pui. Pisica și-a primit tainul și apoi s-a întors cu burta în sus, lăsând să se vadă că e gestantă: hopai-țupa, hopai țupa, puișorii stau deasupra. 

Dar divaghez, as always. Blogger sunt, din pastă de cârnați sunt făcut, pentru cartofi mă voi întoarce. Garnitura a fost partially smashed garlic infused parsley coated spuds. Ei le-au spus în meniu „Potatoes with parsley and garlic drawn in butter”, în limba bătrână, ca să înțeleagă și patrioții trași pe sfoară de Simion. Untul a jucat bine rolul de liaison ascuns, rămânând la soare și lăsând șnițelul în umbră, dar eu, gurmand cu papile fine, l-am simțit până în fundul limbii.

Concluziile mele de critique culinaire impersonat: berea a venit rece ca o supernova estrella, mâncarea a venit fierbinte, nota de plată a venit corectă. A fost un prânz mai mult decât cinstit, într-un loc ferit de agitația brăneană din centru. 

Eu nu pot decât să recomand. Încă ceva: atmosfera bună vine de la postul de radio Antenne Bayern care răsună în surdină, aici nu se play-ază muzică folclorinată în miros de fum tradițional de prun, ca la alte terase, deci s-a pliat pe gustul meu.

Desertul l-am salivat la muzeul satului, unde o turistă străină de dieta mediteraneeană s-a cam dezbrăcat pe treptele patrimoniale brănene și a făcut plajă ca la prinde corbu, scoate-i chiloții). N-am pics, but it happened. Am urmărit cu o seriozitate mai demnă decât o dronă care încalcă spațiul aerian. Chiar i-am spus soției să mă ciupească o căpușă, ca să văd dacă visez aievea. Nu a gustat gluma, m-a luat de braț și m-a tras afară. Până să mă dumiresc, deja eram departe de casa de bilete. 90 de lei intrarea!!! Nu m-au crezut că sunt adult cu suflet de copil, pentru care biletul costă doar 30 de lei, așa că n-am intrat, pentru că drumul până la Dracula îmi supsese deja tot bugetul.