Se dovedește încă o dată că mințile luminate gândesc la fel. În aceeași zi în care Arhi a lansat competiția fără jenă în gradenă, eu aveam programat articolul de mai jos.
A exciza, excizare dintr-o singură visare. Și mișcare.
Pe la ora două, două și ceva dormeam cu nevasta împreună în pat, când am avut cel mai ciudat vis de tulburare a liniștii matrimoniale. Eram într-un fel de zootropolis și vine vulpea la mine, mirosind a alcool, pusă pe harță. Eu, necombativ de fire, m-am retras un pas în spate și mi-am calculat șansele de scăpare mai ceva ca femeia de serviciu pe coridorul proaspăt spălat.
Vulpea insistă, începe să danseze cu pași de Mayweather, pe fundal răsuna surd Maroon 5 „I’ve got the moves like Jagger”, vulpea în două picioare se apropie amenințător de mine, și atunci eu: pac, o directă de stânga. Nevasta de lângă mine, drăgăstoasă ca întotdeauna: au, tâmpitule, m-ai lovit peste gât. După 2 secunde: prostule, mi-ai rupt alunița! Afară era încă întuneric.
Pentru exemplificare, am inserat mai jos o imagine preluată de pe site-ul bestetic.ro, pentru că alunița ei de pe gât arăta fix la fel.
Deci da. Directa mea de stânga nu doar că a cam năucit-o, dar, din cauza loviturii drept în botul vulpii ochiul boului, lănțișorul purtat la gât i-a retezat alunița pe trei sferturi. Perna s-a umplut rapid de sânge, de parcă i-aș fi secerat jugulara.
Buimac, sar din pat, aduc repede un pansament, aplic presiune, râzând ca dobitocul în același timp. Grozav moment să fac haz de necazul altuia. Așa-mi trebuie: prost să fii, noroc că sunt. Hemoragia nu se oprea. Nevastă, hai la urgențe, că se îngroașă gluma. Am ajuns la UPU, eu în pijamalele mele cu schelet de halouin, ea în sânge ca un antricot. Intrăm în triaj rapid, asistenta cheamă doctorul de gardă, ăla vine cu un formular și întreabă franc: doamnă, spuneți adevărul, v-a rănit soțul sau dumneavoastră ați avut gânduri sinucigașe? Am negat eu, ea nu prea deloc. Băi, omule, a fost un vis, cum să dau în ea? Zi și tu, femeie, cum să dau în tine, dau în fabrici și uzine? Mă luptam cu o vulpe în vis. Și cred că am învins.
Needless to say, dar eu o spun, că îngerii în halate albe doar au pus un fel de bandaj hemoblocant și ne-au trimis acasă cu o listă de cabinete dermatologice private pentru a exciza complet partea rămasă prinsă de piele, pedunculul vieții. Ceea ce am și făcut câteva sute de lei mai târziu.
Vulpița mea pare că m-a iertat, dar și-acum dorm iepurește, pregătit să fug, în caz că se repetă visul.
Similare
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns