Aproape de zona prin care îmi poartă pașii trupul de zeu Pan a apărut acum câteva luni un șantier. În mod normal, echipele de muncitori sunt formate din români iubitori de școală sau asiatici cu cuib de viespe însiropat pe cap. Primii, gregari foc când trec domnișoare posesoare de picioare lungi și bust generos, de crapă cămașa ca pe statuile din ciment nestropite pe timp de caniculă. În schimb (schimbul 1 sau 2, nu contează), lucrătorii din Asia nu deranjează cu absolut nimic, am stat să îi urmăresc (în sensul bun, că nu sunt angajat la ITM), se înțeleg din priviri sau din turbane și nu crâcnesc la ordinele dirigintelui de șantier, semn că sunt obișnuiți cu o formă de educație ce presupune existența unui diriginte, nu ca românașii noștri cu atâtea clase, cât trenurile InterRegio.

Ei bine, ieri am trecut iar pe lângă șantier, să tot fi fost încă 10 minute înainte de ora 17:00, când din perimetrul împrejmuit văd cum iese un muncitor dintr-o țară africană, judecând după piele și codițe rastafariene, care vorbea la telefon pe speaker cu un confrate, într-o conferință de management, bag seamă. Și o ia în aceeași direcție cu mine. Din ce n-am înțeles eu, cred că discuția a divagat spre noul film al actriței Charlize Theron, sau despre eșecul pe plan fotbalistic de acum câteva zile al Camerunului împotriva Australiei, cert este că avea nu doar un debit verbal de invidiat, ci și un debit de coji de semințe scuipate pe jos, de parcă s-a născut cu punga de Nutline în mână, pe plaja Belona din Durban, urmărind avionul cu elice care promovează consumul responsabil de fructe nucifere.

Aici s-a ajuns, iar pentru mine este un nou semn că nu ne mai facem bine niciodată, ca nație, dacă un lucrător temporar a preluat într-un timp atât de scurt obiceiurile proaste alor noștri. Exact ca pakistanezii care circulă cu bicicletele electrice numai pe trotuare, de frică că geanta mare și galbenă de Glovo nu e suficient de vizibilă pe stradă și îi lovește vreun scuterist de la Wolt, care circulă cu pârțăitoarea cu 25 km/h, pe segment de drum cu 60 km/h. Și te mai și claxonează din spate, ca să te dai laoparte (conform DOOM 3, cică acum așa e corect). Repet: pe trotuar. Păi unde se va ajunge, să ne mănânce vietnamezii popândăii, cum s-a întâmplat deja acum 3 ani? 😋😋😋

Nu sunt frustrat, doar mâhnit că involuăm pe toate planurile. În loc să fim dragonul Europei, nici chibrituri nu mai fabricăm, ca să flambăm halena alcoolică din gura auriștilor suverani. Dar sunt sincer cu voi, și eu iubesc semințele consumate în atmosferă controlată: cu boluri separate, în intimitatea apartamentului și cu unsoare de cot, nu cu scuipături și apucături de stadion. Doar că acum, cu situația sensibilă din gura mea de rai, sunt foarte tentat să pun mâna pe ele, dar nu o s-o fac.