La ora la care sper că cineva citește ce scriu, eu voi fi deja pe tărâm panonic, călcând cu grijă pe șleaurile lăsate de mașinile participante la Cars and Roads 2026. Cine știe, poate dau pe traseu de vreun întârziat, lăsat în urmă de Vasilescu The Greu and the Driver Gang. Sper să nu fie Cabral, că eu fug de munte, nu vreau să dau tot de unul. 

Știu că n-a trecut prea mult de când mi-am destăinuit aici unul dintre cele mai adânci secrete (nu chiar atât de adânci, să tot aibă între 0,9 și 1,1 m apa termală din bazinele Băilor cetății, cu excepția piscinei mai răcișoare, unde apa are între 1,4 și 1,7 m adâncime), dar cum altfel să sărbătoresc ziua muncilor lui Augias, după ce am tot rânit prin colțurile murdare ale grajdurilor internetului, în încercarea de a curăța gunoaiele, împroșcând cu mult umor purificator? Mai trebuie să se și spele omul, nu? 

Ce să și faci altceva la Brașov, pe vremea asta rece și umedă? Plimbare pe sub zidurile Tâmpei pot să fac și în zilele nelibere. Paradisul Acvatic se va umple de croncănitoare dezlănțuite, deci nu, mersi. Poate ar merita să te duci pentru frumoasele exemplare feminine refugiate din calea războiului, chiar dacă nu le înțelegi limba, dar ele vin frecvent aici, sărăcuțele, că n-au apă caldă acasă sau pe unde s-au aciuat.

Sunt și curios să văd cum au renovat bazinul caracatiță, Octopussy, cum este cunoscut la noi în familie. Ungurii îi spun „polip”, dar n-are legătură cu polipii ăia care te fac să sforăi în bazine, când te apucă somnul de la atâta apă caldă…

Dacă nu știți despre ce complex termal este vorba, aruncați un ochi pe site-ul linkuit mai sus, sau intrați direct în pagina de piscine disponibile. Chiar dacă au mai mărit prețurile, tot ieși ieftin, față de alte centre acvatice din România. Dacă puneți în balanță (chit că acum suntem în zodia taurului încăpățânat) prețul ridicat al combustibilului și costul rezonabil al cazării la extrem de numeroasele apartamente și camere puse la dispoziție de localnici, vă asigur că tot merită măcar 2 nopți prin Gyula, cu intrări zilnice la băi. Eu mă declar (din nou) îndrăgostit iremediabil de liniștea și ordinea orășelului, dar și de clătitele lor cu brânză dulce. Și de cremeșul pentru care merită să ucizi o pasăre cântătoare.

Cu puțin noroc și ceva mai mulți forinți pe card, s-ar putea să mă întâlnesc chiar și cu un platou de șnițele ungurești, care merg numai bine după supa gulaș picantă, pe care trebuie să o stingi cu cea mai mișto băutură răcoritor-hrănitoare din lume: Mort Subite. Promit măcar poze furate cu zoom de pe la mesele altora. 🙂

Cum lumea asta mare e atât de mică, nu aș fi deloc surprins să îmi scrie careva că e tot la Gyula weekendul ăsta. Așa că, dacă vedeți prin trafic un Sportage portocaliu cu numere de Brașov și lămâie de începător în geam, nu dați cu pietre, e suficient un scurt claxon și un salut cordial, că flegme încă mai am și eu, deși au trecut 3 săptămâni de la viroza respiratorie contractată prin Italia. Sau, știți ce? Dați claxon doar dacă vedeți un bărbat bine (făcut) la volan, că va mai conduce și începătorul pe anumite porțiuni, și nu vreau să mi-l speriați…

 P. S. „Ajunserăm”. La ei sunt codri verzi de fag, și câmpuri de mătasea-broaștei. Și mulți fazani.