Nu cred că v-am spus vreodată pățania mea, dar acum, revenind în același loc unde am stat atunci (alternez cazările, pentru că, de multe ori, mă decid din scurt și găsesc apartamentele preferate ocupate), mi-am adus aminte ce am pățit.

Scurt intro: uneori, când ajung la băi, iau în bagaj și mașina de tuns. Doar uneori, în funcție de cum se nimerește sezonul de năpârlit. V-am împărtășit deja aici obiceiul meu de hairstylist amator, deci puteți da întâi un F5 cunoștințelor.

Ei bine, era deja început de toamnă, dar soarele avea putere destulă să-i ardă la buzunar pe cei nepregătiți cu cremă de soare, veniți ca mine, la Gyulái Varfürdo, pentru tratament de suflet și de trup. Era sâmbătă dimineața, ce face Kronwurst înainte de micul dejun? Alergare? Doar dacă închide la cofetărie, eu nu alerg nici dacă uit să trag frână de mână și las mașina în rampă/pantă. Nu. Cât timp restul cârnaților doarme, mă tund rapid în baie și mă pregătesc pentru o nouă zi la scăldat. Și încep și tund eu voios, pe sectoare, și ajung la jumătatea capului. Să ne înțelegem: pornesc de pe gât, din față și termin la ceafă, peste creștet, ca un tractorist conștiincios, școlit pe ogoarele Spaniei. 

Pauză. Nu de scris, ci pauză de tot. Mașina de tuns, pe care eu o credeam nemuritoare, încetează să mai funcționeze. Acumulatorul tocmai fusese scos de la încărcat peste noapte, fiind model mai vechi, ce avea nevoie de 8 ore pentru refacerea sucului energetic. Ușor panicat, cât să nu se vadă în oglindă, aduc încărcătorul și îl conectez la priza din baie. Pauză în continuare. FMM, am scos din gură cuvinte nereproductibile aici, dar degeaba. Am încercat și vechiul truc, care funcționa pe vremea televizoarelor cu tub: am lovit ușor aparatul de chiuvetă. Din părți.  

Electronistul din mine a constatat plin de păr pe un umăr, cu jumătate de față și jumătate de cap netuns, că mașina mea s-a stricat definitiv, după 9 ani de servicii ireproșabile aduse pe culmile corpului. Ce puteam să fac? Păi era nici ora 06:30 în Ungaria, prea multe opțiuni nu aveam, în afară de Lidl și Tesco. Îmi trebuia neapărat o altă mașină de tuns, nu puteam ieși așa în lume, mai urât ca de obicei. Nici măcar un BIC nu aveam la mine. De pe timpuri Covid imemoriale, mai aveam în torpedou o mască de unică folosință, de care mi-am adus aminte, mi-am tras și șapca pe cap și așa, ca omul semispân din basme, m-am dus la Tesco, pentru că deschisese deja de la 6 dimineața. Nu știu pentru cine, că nu era efectiv nimeni pe culoare. Dar am găsit salvarea vieții mele de turist frizer, am comparat rapid prețul în forinți pe la alte magazine online, m-am convins că e ok (probabil aș mai fi așteptat să deschidă Lidl, pentru un device mai ieftin, dar jumătatea de creier rațională a învins și am făcut achiziția). 

Nu regret, noul aparat (link de Altex, scuzați cacofonia 😁) a terminat cu brio treaba, e și mai silențios și cu baterie mai modernă, ce se încarcă în doar o oră și are buton de turbo, pentru defrișări în regim industrial prin pădurea inghinală seculară. Nu am testat. Presupun că face ce „reclamă”. 

Acum eu zic că sunt în măsură să vă sfătuiesc să nu faceți ca mine, dar am mers iar la risc și m-am tuns ieri, după ce m-am asigurat pe Google că Tesco e deschis. Just în case. De data asta, nu am mai avut surprize neplăcute. Poate doar că noul aspect e mai îmbătrânit, judecând după grămăjoara de păr alb și tot mai mică de la an la an. 

Voi aveți pățănii similare de care nu vă e rușine să spuneți și altora?