Citiți și luați aminte! Și nu faceți că mine! 

Era vara campionatului mondial 1994, România tocmai învinsese Argentina la fotbal cu 3 la 2, iar eu am vrut să imortalizez momentul, scrijelind scorul final pe clădirea primăriei din satul bunicilor. 15 ani mai târziu, rezultatul încă se mai putea vedea pe tencuiala spălată de ploi. 

Copil fiind, gloriile treierau, ce rămânea în urmă curios scotoceam. Și am găsit o rădașcă (pe Wikipedia), pe care m-am gândit să o sacrific pe altarul științei. 

Auzisem eu de la alți copii mai mari că cică dacă pisezi coarnele de rădașcă și le bei cu apă, devii mai puternic în corn decât rinocerul. Se pare că medicina tradițională chinezească s-a născut la țară. Am beneficiat și de un bonus la prima rotire în palmă: acupunctură, că până am băgat-o într-o cutie de chibrituri m-a cam capsat.

Captura fiind suficientă pentru ziua respectivă, m-am dus acasă, cu tașca mea conținând prețioasa comoară, ca să zdrobesc coarnele pe nicovala bunicului.

Acasă, în fața porții, dau de nea Savu, tăietorul de lemne oficial al satului, singurul care deținea un gater mobil cu pânză orizontală prins pe șasiu de căruță. Când era beat, îi plăcea să sperie copiii, scoțând o panglică de gater și agitând-o în aer. Venise să ne ajute să tăiem nucul bătrân de lângă vechea casă. 

Și atunci m-a lovit neinspirația: ia să i-o coc eu, să vadă cum e să te sperie altcineva. Zis și făcut. Cât timp adulții făceau planul silvic la hectar, leg o ață de cornul rădaștei și o prind de volanul găterelului, cât să nu își ia tălpășița. Și mă îndepărtez, cu o răzbunare dulce renglotă în mână. 

Începe măcelul. Nea Savu leagă cu o funie trunchiul copacului, o fixează cu o țeavă bătută în pământ și începe să taie mecanizat, planul fiind ca nucul să rămână ancorat și să poată fi tras în partea opusă casei. Și taie, și taie, grămada de rumeguș cere vârf. Taie cât trebuie, dar înainte să îndepărteze de tot utilajul, îl văd și acum în reluare pe nea Savu cum urlă, scutură mână dreaptă, pânză încă în mișcare retează funia încordată la maximum, iar copacul se prăbușește ca lovit de fulger fix peste casa bătrânească. 

Nema casă, good-bye moștenire. Resturile au ars ani de zile în sobă, alternând cu bușteni de nuc. New Savu a fost exonerat, rădașca nu a mai fost găsită niciodată, dar și eu am rămas cu potența nemajorată.