Expozițiunea 

Timpul a vrut să treacă într-o clipită și să mă treacă, totodată, în lumea celor drepți în sicriu. Eu am fost pe fază scurtă, dar am observat și am dat scam doamnei cu coasa. 

Intriga 

Era o zi de februarie frumoasă precum Clitemnestra: ninsese de vreo 15 cm și cine-a nins, n-a strâns, deci peste tot zăpadă amestecată cu zoaie, fleașcă pe carosabil, stații de autobuz curățate ca într-un oraș recunoscut pentru corbii care zboară cu verighete în plisc. Eu începător, ea second-hand, la al treilea proprietar. Dar cine conducea o mândrețe de Dacia Nova MY 1995 cu asigurare pe numele lui tata? Moi. (adică eu, pentru nevorbitori de French fries belgieni).

Desfășurarea acțiunii 

Cum mi se punea pata de găinaț de porumbel pe parbriz și capotă fix la aceeași oră, zi de zi, dar cu un offset de câte un cm, în funcție de cum stătea porumbelul pe creanga bradului sub care parcam, după o lună nu am mai răbdat și m-am dus la spălătorie. Fix în condițiile de iarnă descrise. Cu parbrizul ciuruit de găinaț înghețat. Lopătez ca un elan în călduri în județul Hunedoara, racletez un geamlâc cu chiu, cu vai, folosind legitimația din studenție, că racleta era în interior și portierele înghețaseră. Reușesc să deschid o portieră cu tot cu un strat deloc subțire din cheder, pornesc motorul, scot măturica de sorg, mai dau din zăpada depusă și sunt good to go. Cu anvelope de vară originale Montana aproape de vârsta de pensionare. De la etajul 8, de la geamul penthouse-ului cu o cameră tip closed-space, nevasta îmi face cu mâna și îmi strigă să iau și niște hârtie igienică la întoarcere. De-aia gri, reciclată, fără cotor, să nu cumva să mai cumperi, că îmi intră așchiile în degete! Dacă nu mă cunoșteau vecinii toți, acum m-au cunoscut.

La spălătorie nu e coadă, că nu mai e nimeni atât de dobitoc încât să meargă fix atunci, toți așteaptă marea dezglaciațiune. Bine, era un taximetru care bloca parțial intrarea, dar cu un taximetrist nu se face primăvară nici măcar în aprilie. Fiind singurul mușteriu, mi-o face băiatul boboc, ba chiar îmi șterge și roțile cu o substanță specială.  

Plec fericit, îmbibat în parfum de gumă de mestecat. Fără să-mi dau seama, ajung la Selgros, unde aveau hârtie igienică la bax mai ieftină. Mai cumpăr și niște pește proaspăt congelat, că tot era frig. Cu tot cu benzina consumată, logic că am ieșit mai scump, dar am petrecut timp de calitate în trafic. Până la un punct. 

Punctul culminant

în care am depășit o mașină oprită românește pe banda 1, anvelopele mele de vară lucioase ca Black Beauty au prins fix ceva gheață pe șina de tramvai, mașina mea a început să se învârtă ca un derviș. N-am călcat frâna, cuvintele bunului meu instructor auto care a murit într-un accident rutier cauzat de el mi-au răsunat în cap și doar am ținut strâns de volan, în timp ce dansam pe carosabil. Apoi, precum Lucescu mulți ani mai târziu, m-am înfipt în tramvaiul care venea din față. B-757-MARK my words! Tramvaiul always wins! Impactul de tip pinball m-a parașutat apoi cu spatele în al doilea vagon, după care m-am oprit buimac în bordură, cu gâtul ușor strâmb și cu centura cambrată pe corp, ca un funcționar de stare civilă. Cascadoria mea s-a încheiat fără victime, luneta sărită a fost recuperată integral de către martorii lui Iehova, ăia care stăteau în picioare oferind cărți de involuție personală, care mi-au cerut 30 de lei ca să mi-o dea înapoi, poliția rutieră m-a amendat pentru neadaptarea vitezei la condițiile de trafic, iar mașina mea a ajuns în curtea unui service auto. Pe platformă. Eu am luat apoi autobuzul spre casă, crăcănat de durere penticostală, cu baxul de hârtie igienică în brațe și cu gât de lup. 

Deznodământul

Devizul m-a pus pe picioare, am mers la bancă și am încheiat un credit de nevoi personale pe doi ani ca să acopăr dauna economică totală. Cât timp a stat în service, mirosul de gumă de mestecat a dispărut, ba chiar a fost înlocuit, treptat, subtil, apoi tot mai puternic, de o putoare fără margini atunci când am mers să ridic mașina. 

Acum vă las să ghiciți sursa mirosului pestilențial și vă spun într-o postare viitoare cum s-a încheiat tărășenia. Chiar sunt curios să văd dacă testele PISA au dreptate și nivelul de înțelegere a textului la români e chiar atât de slab. Spor la recitit!