Un butter chicken indian, doar că mai bun. Logic, orice cioară își laudă puiul. Dacă aș fi pregătit un aluat lichid ca pentru fish and chips, s-ar fi numit batter chicken. 

De la ce m-am luat? Că tot au înflorit magnolii, m-am cățărat ieri în Magnolia cu scara rulantă și m-am cam supărat ca bloggerul pe sat, când am văzut că furnizorul regal și regesc de mâncare indiană, Curry Kings, e temporary închis. Eu venisem special pt. ei, așa că am intrat la baie și m-am dezumflat. Am vrut să mă învârt pe călcâiul lui Ahile și să plec înapoi pe scara măgarului, când privirea mea s-a lovit de trupul tras ca prin lipie al unui balik ekmek pescăresc. 

Ce să vezi, deși trecuse ceva timp de la ultima mea vizită, restaurantul Peștele Mustăcios a supraviețuit chiar și în absența mea! Și eu, care credeam că nu o să facă prea mulți purici de apă.

Logic că mi-am comandat și eu unul la prețul absolut corect de 37 de lei, pentru că iubesc macroul ca pe fratemeleu. Mi-a zguduit lumea, vă zic. Uitasem cât de grozav e gustul de pește pe plită. 5 minute mai târziu eram burtos ca un chiparos. 

Dar să revenim în puii mei la pieptul de pui din rețeta de azi, pregătită pentru mâine.

Pas cu pas, ca pentru începători amatori: se ia 1 kilogram de piept de pui omnivor, neinjectat cu betacaroten pe patul de moarte, se taie în cuburi măricele și se pune într-un bol. Dați pe răzătoare 4 dulăi de usturoi și 100g de ghimbir proaspăt (curățat cu dosul cuțitului sau cu o lingură), amestecați răzătura cu puiul din bol și cu niște iaurt gras sau lapte bătut. Pentru aroma indiană puteți folosi orice mix de condimente indiene vă place, eu am mai avut prin casă pudră de curry Madras, deci asta am folosit. Cantitate la ochi. Am plusat cu niște turmeric, ca să fie mai apetisant aspectul. Adăugați zeama de la o jumătate de lămâie, un praf de sare grunjoasă și uniformizați bine totul, cât să acoperiți carnea. 

La mine arată așa:

Acoperiți bolul cu folie alimentară și puneți-l la rece până a doua zi. Există riscul de a mirosi cam tare frigiderul a usturoi, deci ideal e să fie bine sigilat bolul.

Faceți foamea până se marinează carnea sau urmăriți-mi între timp rețetele cu denumire de origine protejată ca-n vremea holerei, de ex. aici, aici sau aici.

Acum, că am mai îmbătrânit cu toții 12 ore, să continuăm.

First thing first: fierbeți orez basmati într-o oală cu apă ca pentru paste, mie îmi place să pun 3-4 cuișoare în apă. Eu folosesc punguțe porționate, iar în 12 minute de la primul clocot orezul e cam gata, trebuie scoasă punguța și lăsată să se odihnească 5 minute, înainte de a o desface.

Numero due: puneți 100 g de unt într-o tigaie adâncă, tocați o cepșoară măricică (adică o ceapă mare, nu chives), căliți ceapa în untul topit până când vă lucesc ochii de poftă, după care adăugați niște fulgi de ardei iute sau boia iute, după pofta inimii. 

A venit în sfârșit timpul să adăugați puiul marinat, ceea ce vă și recomand să faceți, dacă vreți să mâncați și proteină, nu doar orez. Trebuie foc mediu și amestecat constant. Nu vă îngrijorați dacă iaurtul din marinadă se mai coagulează, nu vă ia nimeni steaua Michelin de pe umeri. Ca să preveniți asta, puteți adăuga întâi 200 ml de smântână dulce, dar eu am considerat că untul aduce suficientă grăsime în rețetă, deci mai bine mai apos, decât cu țesut adipos. 

10 minute mai târziu, puiul va fi fraged și cuminte, deci poate fi pus în farfurie, lângă orez. 

Să aveți poftă!