Dacă e să admir ceva la vecinii unguri, pe lângă norocul de a locui mai spre vest, e stilul lor de viață relaxat, ordonat, disciplinat. M-am îndrăgostit la prima vedere de aleile (și de unguroaicele) îngrijite și am admirat respectul și grija în trafic a autorităților față de pietoni. Exemplific cu o captură de pe google, că nu m-a dus capul să fac poză la fața locului.
Later edit: poză de la fața locului.
Locuind lângă un templom reformat cu colocatari vorbitori de kolbasz, nu am cum să nu mă simt ca acasă și în Ungaria. Și acum îmi aduc aminte cu plăcere cum trosneau teurile de spălat pe jos când se încleșta clasa de români cu cea de maghiară, ca într-o veritabilă bătălie de la Ruginoasa.
De altfel, cel mai bun prieten din facultate era maghiar din tată indian (MSC Divina a fost de vină), deci tot un fel de asiatic (Naandori puliszka pe nume de alint) și nu se supăra că înaintașii lui din zodia degrabă Vărsători de sânge îl mătrășiseră pe Mihai pentru că ceruse o pâine în română la 2pași de Șelimbăr.
Nu îi ridic în slăvi, la asta sunt buni ceilalți vecini cu salutul lor: sclava, Izaura! Dar sunt de apreciat la multe capitole. Orban nu e unul dintre ele (nici al nostru accident politic cu nume predestinat de monedă, ludovic).
Într-un episod următor veți afla și un alt hobby preferat de-al cârnățarului vostru favorit, rămâneți aproape de graniță. Sziasztok, „dragelor” mei!
Similare
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns