Pe vremea când mă pasiona mai mult tenisul românesc și internațional și mă înflăcăram filologistic când auzeam suporterii din gradenă strigând: hai, Simona, fii mai agresoare! (să-i dea cu racheta în cur adversarului lui Zelenski, sau cum?), obișnuiam să citesc și cronicile meșteșugărești ale lui Mircea Meșter. Între timp, pasiunea mea s-a îndreptat spre alte orizonturi mai accesibile genunchilor mei, și anume bicicleta, așa că, pentru un timp, m-am cam separat de tenis ca prăjitura aia inteligentă care se separă singură în 3 straturi, în timp ce șade în cuptor. 

Dar, pe măsură ce cronicarul nostru cel viteaz s-a înfipt tot mai adânc în industria auto, eu, ca un umil conducător avid de cunoștințe rutiere și informații din domeniu (dar și de teamă să nu rămân în urmă și să mă decrepitez prematur), am început să îl reurmăresc pe ici-colo, prin aparițiile esențiale. 

Și aici intervine problema mea, complet stupidă, dar eu nu mă pot abține nu doar de la băgatul de mâncare în gură, ci și de la scosul de tâmpenii pe gură, respectiv pe hârtie electronică. 

Ever since a apărut serialul fantastico-umoristico-satiristic The Boys, eu nu mai pot privi abrevierea MM altfel decât ca provenind de la Mother’s Milk. Nu mai pot nici la bomboane M&M să mă gândesc, nici la actorul Marius Manole. Așa că, je regret, Mircea Meșter, dar pentru mine, de acum, tu ești Marvin aka Laptele Mamei. Nu mai țin minte ce gust avea laptele mamei mele, dar cărui bărbat nu-i place să fie alăptat? :). It’s a girl, I know. And a MILF, adica one mother I’d like to see in my feed. Cred că aseară am băut prea mult compus V(in). Hâc!