Voluntariatul pe termen lung e sclavie modernă
Și îmi voi susține afirmația prin două exemple. Cunosc două persoane de 17, respectiv 18 ani, elevi, care fac voluntariat în diverse forme.
Prima persoană voluntariază într-un after-school privat de peste 2 ani de zile și nu a primit nici măcar o dată un suc sau un cartof prăjit la „locul de muncă”, ba chiar i se cere uneori să vină cu două ore înainte de începerea programului, pentru costumare, când există party-uri sau aniversări. Patroana a observat că îi place să lucreze cu copiii mici și, de la o zi pe săptămână, acum îi solicită ajutorul voluntar în 4 din 7 zile, 3 dintre ele fiind în aproape fiecare weekend.
Al doilea exemplu este al unui tânăr de clasa a XI-a, pasionat de istorie, care a nimerit în ghearele unui căpcăun organizator de tururi cu autocarul prin țară, în special în săptămânile altfel sau verzi. Face pe ghidul, pe liaisonul între muzee/obiective și școli și credeam că are contract de muncă sau de colaborare. Nici pomeneală!
Ce este trist, din perspectiva mea, cel puțin, e că ambele persoane nici nu s-au gândit vreodată că ar fi trebuit să fie remunerate, dacă nu după 3-6 luni, măcar după 1 an.
Eu susțin voluntariatul și mă bucur să aud că există și oameni care nu acționează doar „pe interes”, dar parcă niște elevi care nu au alte surse de venit decât părinții sau o bursă de merit/alocație merită să fie plătiți pentru pasiunea lor.
Gândesc greșit? Ba chiar, în primul caz, când am vrut să îi deschid ochii, ideea mea a fost respinsă cu vehemență. Adică cum adică? Degeaba am încercat să explic că „angajatorul” face bani frumoși de pe urma activității prestate și degeaba am sugerat că ar cam fi fost timpul să nu mai presteze pe moca.
N-am mai insistat, dar eu zic că exemplele de mai sus sunt sclavie modernă curată.
Opinii contra? Pentru? Sunt eu decrepit în gândire și în cuget, sau prea benefit-oriented?
Start cronometru la comentarii!
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Întrebare: ce se întâmplă dacă solicită să pună voluntariatul pe pauză? Să zicem, o lună/două/nouă.
Solicitare de neconceput, dar probabil mai sunt și alți voluntari dornici de afirmare.
Pot fi de acord cu voluntariatul pe termen lung, chiar neremunerat niciodată. Îl practic, deseori chiar scot eu bani din buzunar. Este perfect ok, dar în niște condiții acceptate și acceptabile pentru ambele părți. Dacă aș fi părinte al oricăruia dintre cei 2 tineri, cred că aș avea o discuție foarte serioasă cu ei și, apoi, cu permisiunea lor, o discuție foarte serioasă cu cele 2 entități care beneficiază de aceste voluntariate.
O opinie foarte pertinentă. Și eu le-am spus părinților respectivul cam ce părere aveam, acum numai de ei depinde. Mulțumesc pentru răspuns!
Încă un exemplu că nu există limite. Ceea ce descrii e deja nesimțire. Și abuz (poate e un cuvânt dur). Eu văd voluntariatul ca pe un gest de bunătate și e trist că unii profită de bunătatea altora. Așa că îți dau dreptate în ce spui.
Da, e un gest de bunătate, dar uite că poate fi și un gest de naivitate. Nemții au un cuvânt pentru asta: Kulanz. Ei, se pare că unii voluntari pot fi legați cu un lanț invizibil.