Banalități și punctualități
Eu sunt genul care preferă să aștepte după alții, decât să întârzie. Efectiv nu îmi place deloc ideea că cineva cu care am stabilit o oră de întâlnire trebuie să aștepte după mine.
Bineînțeles că oamenii vor continua să dezamăgească mereu și am mușcat-o de multe ori, fiind lăsat cu ochii în soare, dar nu m-am învățat minte și sunt în continuare parolist, indiferent că este vorba despre programare la dentist sau de un get-together cu colegi de muncă.
La ședințele asociației de proprietari ajung printre primii, la ședințele cu părinții, așijderea. Nu mai zic de date-urile de la vremea lor, când eram pironit în locul stabilit cu cel puțin o jumătate de oră înainte, de mi se ofileau florile în mână până venea aleasa.
Cum ziceam, mi-au tras clapa câteva persoane importante din viața mea la momentul respectiv și eu am continuat să fiu încrezător că data viitoare nu se va mai repeta. Ei, aș. Pățeam fix la fel. Sfertul academic devenea 25 de minute, iar fraierul din mine continua să mai spere.
Sper că e clar că nu am întârziat vreodată, dacă am promis că voi fi prezent la o anumită oră. Prevăzător din fire, dacă intuiesc că nu voi putea ajunge la o anumită oră, mai bine nu promit, ca să nu mă fac de râs (în mintea mea).
Așadar ce părere/caracter aveți în această privință? Credeți că sunt eu „hușit genetic”? Este punctualitatea desuetă? Numai probleme existențiale pentru un început de vară promițătoare termic, așa-i?
Descoperă mai multe la Vești și povești răstălmăcite
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sunt total de acord cu tine. Întotdeauna îmi calculez timpul în așa fel încât să ajung cu 15 minute înainte de ora stabilită. Nu pot înțelege nicicum ce e așa greu cu punctualitatea pt majoritatea oamenilor. Și li se pare și natural să fie așa. Mna mai am și alte OCD-uri😂
Aici: https://kronwurstblog.ro/tulburari-obsesiv-compulsive/ am dat de știre lumii că mai am și alte tulburări din acest spectru. În rest, sănătoși să fim! 🙂
Rufele pe sfoară la uscat le pun într-o anumită ordine 😁. Din OCD-ul asta am mai scăpat de când cu mașina de uscat rufe.
Anca, adică nu le pui la uscat pe căprării? Ai OCD în formă ușoară, nici nu trebuie uscător…
Ba pe căprării, la asta m-am referit când am zis de anumită ordine😁. Și nu doar că sunt pe căprării, dar și într-un anume fel, de ex. pantalonii cu buzunarele spre mine… 🙄🤷🏽
Credeam ca te referi la ordinea de la stanga la dreapta sau invers. Atunci imi retrag cuvintele, e un OCD mai tulburator 🙂
Punctualitatea nu e OCD.
Și eu sunt punctual. Altfel pierd trenul, avionul etc. Pe nevastă nu am putut să o fac să înțeleagă. După atația ani a învățat și că setez ora plecării cu cel puțin 2 ore mai devreme sperând să ajungem la timp. Nicio șansă😜
Absolut. Punctualitatea nu e OCD, OCD e sa planifici sa ajungi cu 5 ore mai devreme la aeroport decat alea 3 ore pe care le recomanda compania aeriana. 🙂
Pornesc mereu de la premisa că timpul altora este cel puțin la fel de prețios ca al meu. Nu întârzii aproape niciodată și mă bucur când primesc reciprocitate. Evident, nu mă bucură deloc reversul, ba chiar mă supără suficient de mult cât să acționez să nu se mai întâmple. Uneori chiar și prin simpla decizie interioară de a elimina interacțiunile care necesită întâlniri. Bine, nu sunt radicală, o dată, de două ori, pot fi tristă. Dar am 2 persoane la care nu cred că o să aplic acest principiu. Culmea, ambele persoane mi-au solicitat ele întâlnire. Prima (ajunsă la mine printr-o cunoștință comună) voia s-o ajut cu ceva, cealaltă (cunoștință mai veche cu care nu am avut contact de ani de zile) fără să-mi zică motivul întâlnirii. Dar sunt 99% sigură că nu era ceva în interesul meu. Niciuna dintre aceste persoane nu a mai ajuns la întâlnire. Prima dintr-un motiv pe care mi l-a zis dar l-am uitat și cealaltă nu s-a trezit la timp, că era o întâlnire oarecum matinală, în weekend.
Deci mai suntem de-ăștia normali, care țin la prințipuri. Umanitatea, încrederea, restaurarea, alea-alea.
[…] adus aminte Kronwurst de 2 situații de nepunctualitate recente, adică din ultimii 5 […]
Probabil că cei nepunctuali mă consideră ciudată, rigidă, învechită. Prefer așa decât să întârzii și în general, să nu-mi respect promisiunile.
Așa nu-mi pasă mie de gura lumii… „Don’t make promises you can’t keep!” spunea doamna cu porumbeii din „Singur Acasă 2”. Bine ai venit aici, Anouk și îți mulțumesc pentru comentariu!
Mulțumirile către Edelweiss. El a pus link-ul către casa ta.
Și către el, desigur.