N-am mai prea circulat cu trenul în ultimii ani, dar, în studenția anilor 2000, trenurile erau frecventate de persoane care pretindeau că sunt surdo-mute și lăsau pe măsuțele din compartimente diverse lucruri ieftine: brichete, calendare, pixuri. 

Vă mai aduceți aminte? Oare se mai practică, sau, în ritmul în care se deplasează trenurile în România, afacerea lor bate pasul pe loc?

Eram de nici o săptămână în al doilea an de facultate, dar schimbasem căminul: de la 5 în cameră oficial, 8 neoficial, căzusem în dizgrațiile administratorului și ajunsesem în cameră de 7 locuri, practic 10 suflete care își împărțeau zilele, dar mai ales nopțile. 

Și ce le mai împărțeau!!! Mi-aduc aminte că un coleg iubăreț, Marian din Pătârlagele, genul pitic cu sabie mare, avea obiceiul de a-și schimba prietena mai des ca lenjeria de pat. Și vine într-o seară târziu cu una bandajată toată în partea dreaptă, proaspăt ieșită din operația de apendicită. El cică: faceți cunoștință cu Geta, e studentă la arte. Și pac: se bagă la „somn”, în patul alăturat. Nici nu apuc să sting veioza și să pun în surdină caseta preferată cu Metallica, ca să pot adormi în liniște, că ăștia se apucă să se joace de-a doctorul cu două spinări. Curios din fire, ca orice motan fără motăniță, deschid un ochi și privesc cu „îngrijorare”. Avea fata niște mișcări de bazin tare artistice pe sub cearșaf, dar, cumva, acțiunea era ca în filmele cu Charlie Chaplin, pe muțește. 

Nimic interesant de văzut, până la urmă, așa că încerc să mă culc. Nu trec 2 minute și Geta începe să geamă înfundat. Gen cu capul în pernă de înfundat. Tot la 3 secunde, patul icnea, salteaua se încovoia, Geta gemea. Ce pana mea! 

Apoi, în „liniștea” serii, vine finalul izbăvitor: Mariane, e groasă! Mi s-a desfăcut operația, șoptește Geta. Vă zic, toată camera a început să hăhăie grosolan, pentru că nimeni nu dormea, ci ascultau toți cum se iubeau ăștia doi.

Geta s-a dus degrabă la urgențe și nu s-a mai întors vreodată în cameră, dar i-au luat locul alte gimnaste la orizontală, iar Marian a fost poreclit tot restul anului „Ginecologul”, dar lui nici că i-a păsat, pentru că phooți, nu phooți, vremea studenției tot trece.