De ce să mint? De câteva ori pe lună, cam cât degetele de la mână ale unui ciung, mai cumpăr mâncare gata procesată, să fie pentru situațiile când nu am timp sau când lipsesc mai mult de acasă și iezișorii nu vor să-și prepare nici măcar cartofi preprăjiți congelați.

De data asta, lupta se duce strâns între meniul cu chicken curry picant și tigaia old-fashioned cu ciuperci proaspete, bacon și mult piper

Nu putea să lipsească și doamna mămăliguță 

Rezultatul s-ar putea să nu surprindă pe nimeni: m-am cam îndepărtat de valorile tradiționale (nu alea care ni se întorc de sărbători pe la Nădlac) și, chiar dacă se simte că nu e ca un curry făcut pe loc, tot îl prefer clasicei tigăi românești. Poate că n-am pus cârnat, cine știe, n-am vrut să-mi canibalizez brandul.

Acum că am pus burta la cale, putem sta la taclale all day long. Mi-ar plăcea, și când zic asta vă implor, să comentați și să-mi spuneți dacă și în casa voastră ajung ocazional mâncăruri ready-made (congelate sau depozitate la loc uscat și răcoros, unde nu e nici căldură, doar verdețuri și suspine de plăcere).